ReFeRaTe4eVeR

DauBine4eVeR · Administrator Data inscrierii: 05/Mar/2009 Mesaje: 65

Sămânţa este un organ al plantelor superioare, care poate fi fie liberă, anume neînchisă în fruct ca la plantele încadrate în Încrengătura Pinophyta (ex: brad, pin, molid), fie închisă în fruct ca la plantele din Încrengătura Magnoliophyta (Angiospermatophyta), (vezi Regnum Plantae subcapitolul Clasificarea regnului). Sămânţa provine din transformarea ovulului în urma fecundaţiei. Plantele care produc sămânţă în ciclul lor de dezvoltare ontogenetică sunt denumite spermatofite.
Morfologia seminţei

Forma seminţei variază de la o vegetală la alta şi uneori poate constitui caracter de specificitate.

Mărimea seminţei depinde de specie, de factorii de mediu din timpul formării, de agrotehnica aplicată şi în particular de numărul de seminţe pe care le conţine fructul.

[modifică] Anatomia seminţei

Sămânţa este alcătuită din: embrion, endosperm şi piele seminal.

Embrionul provine din diviziunea oului, ou care ulterior fecundaţie se divide în două celule suprapuse. Din embrion, prin germinaţie, se poate dezvolta o nouă plantă, la germinare embrionul foloseşte amidonul din sămânţă ca sursă de nutriţie.

Endospermul provine din diviziunea celulei triploide formate în urma fecundării nucleului secundar al sacului embrionar cu unul dintre nucleii spermatici.

Tegumentul seminal provine din transformarea integumentelor ovulului şi este alcătuit din două zone diferenţiate: testa şi tegmen.

[modifică] Fiziologia seminţei

Adaptarea plantelor pentru răspândirea seminţelor.

Plantele care îşi diseminează singure seminţele sunt denumite autochore, cele care diseminează prin intermediul unor factori externi ai mediului, sunt allochore, iar cele zoochore îşi răspândesc seminţele prin intermediul animalelor. Există şi vegetale hidrochore care îşi răspândesc seminţele prin intermediul curenţilor de apă.

Germinarea seminţei are loc în urma unor procese calitative şi cantitative care determină trecerea de la viaţa latentă a seminţei în viaţă activă, deținând ca rezultat dezvoltarea unei plante noi. Această trecere este influenţată atât de factori interni (maturitatea seminţei, puterea de germinare, integritatea şi puritatea seminţei), cât şi externi (solul, apa, aerul, temperatura, lumina).