DauBine4eVeR Administrator

Data inscrierii: 05/Mar/2009 Mesaje: 65
|
Trimis: 05/03/2009 19:32 Titlul subiectului: Predicatul |
|
|
Predicatul este bucată principală de propoziţie care atribuie subiectului o acţiune, o stare sau o insuşire.
Predicatul poate fi exprimat prin:
* verb la mod personal
* adverb predicativ
Poate|1 că întelegi|2.
* interjecţie cu valoare predicativă
Pupăza zbrr! pe-o dugheană. — Ion Creangă, Amintiri din copilărie
* intonaţie predicativă
Vorba lungă, sărăcia omului. — Folclor
* locuţiune verbală
A stat de veghe toată noaptea.
* locuţiune adverbială predicativă
Lipsit de doar şi poate că se va întoarce
Clasificare
Predicatul se clasifică în
* Predicat verbal - arată ce face subiectul şi îi atribuie acestuia o acţiune:
În faţă răsărise luna. — Fănuş Neagu, Dincolo de nisipuri
Predicatul verbal este exprimat prin verbe la chipuri personale:
* Indicativ: citesc, citeam, citii, am citit, citisem, voi citi
* Imperativ: citeşte
* Conjunctiv: să citesc, să fi citit
* Condiţional-optativ: aş citi, aş fi citit
* Predicat nominal - atribuie o insuşire sau o calitate subiectului şi arată cine este, ce este şi cum este subiectul.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean. — Mioriţa
Predicatul nominal este compus din verb copulativ şi nume predicativ.
Vebele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a rămâne, a însemna, a părea, a se naşte, a ieşi, a se face.
[modifică] Punctuaţie
Predicatul, verbal sau nominal, nu se desparte prin virgulă de subiect.
A fost un împărat.
Se folosesc virgule când între subiect şi predicat s-a intercalat o parte de propoziţie sau o propoziţie:
Greuceanu, care văzu lipsa paloşului|2, a plecat.|1
Cuvintele care alcătuiesc numele predicativ multiplu se despart de virgulă îndată ce nu sunt legate prin conjuncţia şi ori sau.
[modifică] Acord
În multiple limbi, inclusiv limba română, predicatul se acordă cu subiectul. Acordul constă în modificarea formei predicatului în funcţie de caracteristicile subiectului. În limba română acordul se face în persoană şi număr, şi dacă predicatul este nominal sau exprimat printr-un verb la diateza pasivă acordul se face şi în gen.
Acord în persoană şi număr:
* Eu nu înţeleg.
* Voi aşteptaţi aici.
* A răsărit luna.
Acord suplimentar în gen:
* Mama e supărată.
* Au fost plantaţi o sută de brazi.
[modifică] Bibliografie
* Alexandru Metea, Limba română esenţială, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003.
* Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu, Limba romană. Manual pentru clasa a V-a, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti,1996.
* Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005
[ ascundere ]
v • d • m
Sintaxă
Sintaxa propoziţiei
Caz → Ablativ • Acuzativ • Dativ • Genitiv • Nominativ • Vocativ •
Parte de propoziţie → Principală • Secundară •
* Atribut → Adjectival • Adverbial • Interjecţional • Pronominal • Substantival • Apoziţional • Verbal •
* Complement → Direct • De agent • Indirect •
o Circumstanţial → Concesiv • Condiţionat • Consecutiv • De pricină • De loc • De mod • De scop • De timp
* Predicat → Nominal • Verbal •
o Element predicativ suplimentar
* Subiect → Gramatical • Implicit • Logic • Zero •
Propoziţie → Afirmativă - Negativă • Analizabilă - Neanalizabilă • Enunţiativă - Interogativă •
Sintaxa frazei
Propoziţie subordonată
* Atributivă •
* Completivă → Directă • Indirectă •
* Circumstanţială → Concesivă • Condiţionată • Consecutivă • De cauză • De loc • De mod • De scop • De timp •
* Predicativă •
* Subiectivă • |
|