ReFeRaTe4eVeR

DauBine4eVeR · Administrator Data inscrierii: 05/Mar/2009 Mesaje: 65

Interjecţie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
• Adjectiv
• Articol
• Numeral
• Pronume
• Substantiv
• Verb
Neflexibilă
• Adverb
• Conjuncţie
• Interjecţie
• Prepoziţie
• Locuţiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziţiei
Parte de propoziţie
Complement
Sintaxa frazei
Propoziţie subordonată
Propoziţie circumstanţială

Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă prin intermediul căreia se exprimă senzaţii, sentimente, îndemnuri, chemări sau se imită un sunet din natură.

Interjecţiile de adresare (măi, mă, fă, bre) au în vorbire acelaşi rol ca şi vocativul. Ele se pot folosi singure sau însoţite de un substantiv la cazul vocativ.

Interjecţiile care reproduc sunete, zgomote sau strigătul animalelor sunt cuvinte imitative sau onomatopee.

[modifică] Punctuaţie

După interjecţie se pune semnul exclamării sau virgulă, corespunzător cu intonaţia ei. De obicei, pe urmă interjecţiile care exprimă stări sufleteşti puternice: entuziasmul, spaima, uimirea etc se pune semnul exclamării.
Interjecţiile de adresare, dacă nu sunt însoţite de un substantiv la vocativ, se despart prin virgulă de cuvintele învecinate, ca şi substantivele la vocativ:

* Măi, vino mai repede!
* Vino, măi, mai repede!
* Vino mai repede, măi!

Când sunt însoţite de un substaniv la vocativ, întreg grupul de cuvinte urmează regula de punctuaţie a vocativului:

* Măi fraţilor, vedeţi-vă de treabă!
* Liniştiţi-vă, măi oameni buni, odată!
* Liniştiţi-vă odată, măi oameni buni!

După interjecţiile care exprimă un îndemn sau o poruncă nu se pune nici un semn de punctuaţie dacă sunt urmate de un complement care le determină.

* Hai cu mine! Na-ţi cartea!

Interjecţia de adresare ia urmată imediat de un verb la imperativ sau la conjunctiv nu se desparte de acesta prin nici un semn de punctuaţie:

* Ia citeşte şi tu!

Atunci când interjecţiile de acelaşi fel se repetă, ele se despart prin virgulă sau prin liniuţă, iar după ultima interjecţie se pune semnul exclamării sau virgulă.

* He, he!; Ha-ha-ha!; He, he, aşa e.